Goal setting, Motivational interviewing, Self-monitoring

Activitatea fizică la vârsta adultă târzie. Cât este suficient?

Anne Tiedemann, University of Sydney, Australia

“Lipsa activității fizice distruge condiția ființei umane, în timp ce mișcarea și exercițiile fizice o îmbunătățesc și păstrează”… Platon, 400 BC.

Este cunoscut factul că activitatea fizică este bună pentru sănătate și starea de bine. Mesajele de sănătate sunt adresate însă în special copiilor și tinerilor, mai puțin persoanelor peste 65 de ani. Cu toate acestea, vârsta adultă târzie este o perioadă din viață când activitatea fizică este foarte importantă. 

(more…)

Communication

Cum să vorbim în cadrul consultațiilor despre “kilogramele în plus”

Jane Ogden, University of Surrey, UK

Supraponderalitatea reprezintă o problem greu de abordat în cadrul consilierii. Unii pacienți s-au săturat să audă că ar trebui să “piardă în greutate”, de fiecare data când vin la clinică, indiferent de motivul pentru care au solicitat o consultație: o durere de gât, analize sau o posibilă problemă cardiacă. Uneori pacienții au fost stigmatizați o viață întreagă de către medici și cred că toată lumea vede doar masa lor corporală. Unii probabil nu s-au gândit niciodată la greutatea lor, și ar putea să se simtă insultați sau suprinși când li se prezintă problema supraponderalității. Alte persoane nu vor să audă acest mesaj și blochează informația. Aceștia din urmă se pot gândi “ce știii tu care ești slab\gras\prea tânăr\prea bătrân” sau “rezultatele științifice sunt mereu greșite”. A ridica problema supraponderalității presupune un management atent al “când”, “cum” și “ce” se spune unei persoane supraponderale.

(more…)

Motivation, Self-efficacy

Auto-eficacitatea: credințe de tip “pot-să fac” care ajută oamenii să își schimbe stilul de viață

By Ralf Schwarzer, Freie Universität Berlin, Germany and SWPS University of Social Sciences and Humanities, Poland

Modificarea comportamentului este adesea dezirabilă dar dificilă. De exemplu, să renunți la fumat, să mănânci sănătos, să practice exerciții fizice regulat, toate necesită motivație, efort și persistență. Printre factorii psihologici implicați, auto-eficacitatea este foarte importantă.

Ce este auto-eficacitatea și cum ne ajută?

Ați avut vreodată dificultăți să vă abțineți de la consumul de alcool la o cină la restaurant? Desi credeți că ar fi bine să nu beți un pahar de vin este dificil să vă controlați. Acest sentiment de dificultate indică auto-eficacitate scăzută legată de consumul de alcool. Auto-eficacitatea este controlul pe care ne așteptăm să îl avem cu privire la adoptarea unui anumit comportament în situații dificile. Este o convingere optimist că avem abilitățile necesare să facem față oricăror provocări. Dacă credem că putem să controlăm o situație (auto-eficacitate crescută) atunci putem să reușim. Dacă suntem convinși că putem să facem față unei provocări (de exemplu un examen) atunci vom face ceva pentru a ne pregăti în loc să evităm provocarea. Dacă avem îndoieli (auto-eficacitate scăzută) s-ar putea să ezităm să acționăm. Deci auto-eficacitatea ghidează modificările de comportament și sprijină funcționarea optimală.

Ce spune cercetarea?

Rezultatele cercetărilor indică că auto-eficacitatea prezice implicarea în diferite comportamente de sănptate ca de exemplu renunțarea lafumat, controlul greutății, contracepția, abuzul de alcool, consumul de fructe și legume, spălatul pe dinți și exercițiul fizic. Studiile intervenționale indică că auto-eficacitatea determină comportamentul (de exemplu alimentația sau activitatea fizică). Rezultatele arată că oamenii au nevoie de auto-eficacitate pentru a adopta comportamente sanogene și să atingă rezultatele dorite (de exemplu pierderea în greutate).

Cum auto-eficacitatea este importantă pentru a ghida oamenii spre schimbarea comportamentului, două întrebări necesită răspuns: cum putem să ne dăm seama dacă avem auto-eficacitate scăzută sau crescută? Ce putem face ca să creștem auto-eficacitatea?

Cum măsurăm auto-eficacitatea?

Cel mai ușor este să rugăm persoanele să evalueze anumite afirmații. O regulă de formulare a evaluării auto-eficacității comportamentale este “am încredere că pot să ….(acțiunea), chiar dacă….(bariera)”. De exemplu “am încredere că pot să renunț la desert chiar dacă familia mea continuă să mănânce dulciuri”. Scalele de auto-eficacitate au fost dezvoltate pentru alimentație, exercițiu fizic, protecție solară, igienă orală, spălat pe mâini și consum de alcool și se pot găsi link și link. Când măsurăm auto-eficacitatea este important să notăm că auto-eficacitatea scăzută pentru un comportament nu implică o auto-efigcacitate redusă pentru alt comportament. Auto-eficacitatea trebuie măsurată în relație cu un anumit comportament specific.

Cum creștem auto-eficacitatea?

Majoritatea intervențiilor de creștere a auto-eficaității se focalizează pe surse de informație care formează o ierarhie. În primul rând în topul ierarhiei auto-eficacitatea poate să fie crescută prin reușite personale. Pentru a avea aceste experiențe de reușită, clientul trebuie ghidat să facă pași mici pe care are șansa să îi reușească. După aceea poate să primească feedback pozitiv pentru a recompensa reușita și a încuraja persoana să facă față altor provocări. Astfel de provocări graduale sunt utile în context clinic ca fizioterapia (progres gradual de menținere a echilibrului și exerciții de întărire a musculaturii), sau terapia cognitvă pentru fobii.

O a doua sursă pentru auto-eficacitate este învățarea vicariantă, prin observarea altor persoane. Dacă indivizii văd alte personae (similare cu ei înșiși) care reușesc să facă față cu succes unei situații dificile, prin comparație social și imitarea comportamentului pot să își crească propria auto-eficacitate.

Imaginați-vă că sunteți în procesul de renunțare la fumat și că soțul sau soția nu poate să renunțe datorită auto-eficacității scăzute. Încercați să îi creșteți auto-eficacitatea prin pași mici, dați informații despre barierele și metodele de coping pe care le-ați folosit, arătați cum ați făcut față în situații dificile, formulați credințe optimiste. Un model de auto-eficacitate poate să ajute: puteți să creșteți auto-eficacitatea cuiva dacă îi comunicați deschis cum ați reușit să faceți față tentațiilor și situațiilor dificile.

O a treia metodă mai puțin puternică este schimbarea prin persuadare. De exemplu, puteți să asigurați clinetul că pot să adere la un nou regim alimentar, datorită abilităților lor de planificare. Sau puteți să le spuneți că au tot ce le trebuie pentru a reuși dacă încearcă. Astfel de persuasiuni verbale pot să crească auto-eficacitatea pentru a face față unei situații iminente.

O a patra sursă este percepția și interpretarea semnelor fizice și este mai puțin relevantă pentru intervențiile comportamentale. Cu toate acestea, putem să pregătim clienții să facă față unor potențiale disconforturi fizice atunci când adoptă un comportament sanogen (dureri musculare după ce au efectuat exerciții fizice) care pot să reducă posibilitatea de a renunța la comportament.

În concluzie, auto-eficacitatea este importantă și modificabilă, este relevantă pentru inițierea și menținerea comportamentelor sanogene. Dacă încercăm să o schimbăm atunci când este scăzută, putem să ajutăm oamenii să își modifice comportamentul.

Recomandări practice:

  • Evaluați auto-eficacitatea. Atunci când discutați o posibilă modificare comportamentală cu un client, evaluați auto-eficacitatea lor pentru schimbare. Evaluarea se poate face cu un chestionar sau dacă îl sau o întrebați care este convingerea lor că pot să realizeze noul comportament în situații dificile.
  • Interveniți să creșteți auto-eficacitatea. Dacă o persoană are auto-eficacitate scăzută, încercați să vă centrați pe una dintre sursele auto-eficacității în intervenția comportamentală:
    • Încurajați experiențele pozitive. Lucrați cu persoana ca să își structureze eforturile de schimbare pentru a avea succese mici în adoptarea noului comportament. Aceste succese trebuie să survină repede și cât mai des.
    • Identificați experiențele de învățare. Folosiți experiențele personalizare ale altora ca modele care să ajute persoana să se identifice cu modelul de success (similar cu persoana în cauză) pentru adoptarea comportamentului dorit.
    • Convingeți. Asigurați persoana că sunteți convinși că are abilitățile necesare pentru a-și schimba comportamentul.

[translated by Dr. Irina Catrinel Crăciun]

Social Support

Narațiuni despre îngrijire

 Irina Todorova, Health Psychology Research Center in Sofia, Bulgaria

A avea grijă de membrii familiei sau de prietenii bolnavi reprezintă o experiență care este în același timp gratificantă și frustrantă. Medicina îi ajută pe oameni să trăiască mai mult și mai bine, în unele cazuri ajută la încetinirea declinului cognitiv care poate să apară cu vârsta. Modul în care familiile au grijă de membrii mai în vârstă, la fel precum și modul în care percep îmbătrânirea sau demența și îngrijirea în sine diferă în funcție de contextul cultural.

Mulți oameni îmbătrânesc acasă, în comunitățile lor, cee ace aduce beneficii psihosociale atât pentru vârstnici cât și pentru celălalte generații din familie. În același timp, îngrijirea vârsnicului cere efort fizic, psihologic și implică suferința de a pierde pesoane dragi sau dificultățile financiare asociate îngijirii.

  (more…)

Goal setting, Motivation, Self-regulation

Motivația și primii pași spre activitatea fizică regulată

Keegan Knittle, University of Helsinki, Finland

Iată o poveste cu care ne întâlnim des: o persoană care ar beneficia de pe urma activității fizice regulate vine la clinică. Discutăm despre greadul lor de activtiate sau inactivitate fizică și la final persoana spune că nu este motivată sa se schimbe. Ce putem face noi ca specialiști? Cum putem să motivăm pe cineva să ia în considerare modificare comportamentului? Cum putem să îi ajutăm să treacă de la bune intenții la activitate?

(more…)

Intervention design, Interventions

Intervenții de psihologie pozitivă la locul de muncă

Alexandra Michel, Federal Institute for Occupational Health and Safety, Germany  Annekatrin Hoppe, Humboldt Universität, Germany

Angajații își petrec o mare parte a zilei la locul de muncă. Nu este surprinzător că dacă reducem cerințele și creștem resursele (de ex. Autonomie, suport social, auto-eficacitate) la locul de muncă, atunci putem să realizăm o bună balanță muncă-viață și să îmbunătățim starea de bine și sănătatea angajaților.

În ultimii ani, cercetătorii au examinat cum să repare consecințele negative ale stresului dar și cum să promoveze resursele pentru a crește starea de bine a angajaților la servici. O direcție nouă în psihologia sănătății ocupaționale este aceea a intervențiilor de psihologie pozitivă la serviciu. Intervențiile de psihologie pozitivă se focalizează pe dezvoltarea resurselor și prevenția pierderii de resurse și include activități de cultivare a emoțiilor positive, comportamentelor și cognițiilor. În acest blog, evidențiem trei abordări care ajută angajații să dezvolte resurse care determină starea de bine la servici. (more…)

Medication adherence

Ce se întâmplă cu medicamentele când ele ajung acasă?

Text de Kerry Chamberlain, Massey University, Auckland, New Zealand

Ce fac oamenii cu medicamentele după ce le aduc acasă? Surprinzător de puține cercetări au abordat acest subiect deși majoritatea medicamentelor sunt consumate acasă, sub controlul pacientului. Medicamentele cu prescripție sunt oarecum monitorizate, dar după ce rețeta a fost colectată, se presupune că pacienții iau medicația așa cum ea a fost prescrisă. Oamenii au acces și la multe medicamente fără rețetă (de ex. Analgezice), medicații alternative (ex. Homeopatice) și alte produse care nu sunt în mod evident medicamente (de ex. Supimentele alimentare). Cu toate acestea, trebuie luat în considerare faptul că accesul la medicație diferă mult de la o țară la alta.

(more…)

Goal setting, Planning

Cum să formulăm scopuri care funcționează?

Tracy Epton, University of Manchester, United Kingdom

Formularea scopurilor -o tehnică populară

 

Există multe tehnici diferite de modificare a comportamentului (93 conform unei liste recente!). Stabilirea de scopuri este o tehnică cunoscută pe care cu toții am utilizat-o la un moment dat. Stabilirea de scopuri este folosită de organizații (de exemplu pentru a reduce consumul de alcool oamenii sunt rugați să formuleze un scop prin care își propun să nu mai bea luna ianuarie), ca parte din reclamele de fitness și programele de pierdere în greutate.

Un review recent a evaluat 384 de teste ale eficienței stabilirii de scopuri pentru diferite domenii pentru a vedea dacă scopurile funcționează, ce fel de scopuri sunt mai eficiente și dacă stabilirea scopurilor funcționează pentru oricine.

(more…)

Self-regulation

Auto-reglarea comportamentului: cum să ne ajutăm pacienții să își atingă scopurile

Stan Maes & Véronique De Gucht, Leiden University, Olanda

Rolul pacienților în sistemul de sănătate a evoluat de la complaință care implică obediență, la auto-controlul comportamentului care implică control și responsabilitate pentru starea de sănătate și tratament. Acest concept a evoluat la idea de auto-reglare comportamentală, un process systematic care implcă să formulezi scopuri personale și să îți modelezi comportamentul să atingi aceste scopuri. Pentru a ilustra auto-reglarea comportamentală am ales pentru acest blog imaginea lui ‘ouroboros’ (un șarpe care își mănâncă coada).

(more…)