Shane Timmons, Economic and Social Research Institute, Ireland

La nivel global guvernele s-au mobilizat să controleze transmiterea noului coronavirus, dar comportamentul individual este vital pentru succesul acestor politici. Noi la centrul de cercetare al insitutului din Dublin, lucrăm cu departamentul de sănătate al Irlandei pentru a oferi informații cu despre cum putem interveni cu privire la pandemia COVID-19. Am revizuit mai mult de 100 de studii ștințifice și am început să testăm care sunt cele mai bune metode de comunicare cu publicul, cu idei relevante pentru practicienii din domeniul prishologiei sănătății. În studiile noatre, ne focalizăm pe literature din trei domenii relevante, care stau la baza mesajelor de sănătate publică din diverse țări: spălatul pe mâini, atingerea feței și izolarea. Ne adersăm și literuaturii referitoare la cum să motivăm comportamente ajutătăoare și să comunicăm eficient în situații de criză. 

Igiena mâinilor

Modalitățile de creștere a igienei mâinilor sutn bine fundamentate științific. Există multe studii care arată că educația și conștinetizarea nu sunt suficiente, dar că anumite modificări simple în mediu pot să fie foarte eficiente. Facă punem dezinfectantul pentru mâini într-un loc vizibil, utilizăm semen colorate de atragere a atenției, aceste mici acțiuni pot duce la o creștere dramatică a utilizării dezinfectantului. Dacă semnalizăm faptul că utilizarea săpunului sau dezinfectantului este o normă socială, poate să ajute de asemenea la utilizarea acestora. Întrebări directe ca de exemplu “te-ai spălat cu săpun?” adresate pacienților sau vizitatorilor sunt moduri simple de a comunica aceste norme. Este important să creem aceste norme acum pentru ca ele să fie puse în aplicare și după ce alte restricții se vor relaxa. 

Atingerea feței

Spre desosebire de cercetările cu privire la igiena mâinilor, nu am găsit intervenții testate de a reduce atingerea feței. Conștientizarea nu este eficientă, adică dacă îi facem pe oameni conștienți că atingerea feței nu este binevenită în acestă perioadă, poate să ducă chiar la creșterea frecvenței cu care aceștia își ating fața. În absența unor intervenții testate, putem să apelăm la modele cunoscute de schimbare comportamentală, ca roata schimbării comportamentale, intervention mapping sau East Framework. Recomandăm testarea modurilor în care putem să înlocuim atingerea feței cu comportamente alternative (utilizarea unor șervețele, mâneca de la bluză etc.) decât să descurajăm complet acest comportament. 

Izolarea

Auto-izolarea indivizilor cu simptome sau care au fost în contact cu persoane infectate poate să salveze vieți, dar poate să aibă și efecte psihologice negative. Izolarea socială și singurătatea au efecte asupra stării de bine care sunt comparabile cu factorii de rsic ca fumatul. O meta analiză a 24 de studii pe persoane care au fost carantinate în divrse epidemii, au demonstrat o creștere a comportamentelor de risc, chiar și după ce perioada de izolare s-a terminat. De exemplu, s-a demonstrate că depresia poate să reapară și trei ani mai târziu. Personalul medical este în mod particular expus la riscul de a experiența efectele negative ale izolării, deoarece acestea pot să fie potențate de griji cu privire la faptul că nu îi ajută pe pacienți sau pe colegii lor în timpul epidemiei. Autoritățile au pus la dispoziție servicii de sănătate mentală care pot să fie accesate de grupurile vulnerabile. Dacă ajutăm oamenii să își planifice auto izolarea, putem să ajutăm OMS ul și serviciile naționale de sănătate în a transmite idei de coping ca menținerea contactului prin telefon și online sau exerciții fizice pentru a menține o rutină. 

Motivarea comportamentelor ajutătoare

Consecițnele contagiunii cu COVID-19 nu sunt la fel pentru toți indivizii. Oamenii în vârstă și cei cu condiții cornice sunt persoane cu risc mai mare decât tinerii și persoanele sănătoare. Dar starea de bine a personalor din grupul de risc depinde și de comportamentul celorlalți. Exsită dovezi științifice cu privire la strategiile de cooperare când acțiunile individului nu sunt neapărat benefice pentru grupul larg. COmunciarea eficientă este vitală. Promovarea unei identități de grup folosiind un limbaj ca “suntem în această situație împreună” vor facilita acțiunile publice de grup, la fel ca dezabropbarea unor comportamente antisociale (de ex. Cumărături în panică). Experiemtenle arată că dacă accentuăm sacrificial altora încruajează acțiunile de ajutor reciproc. Noi evidențe științifice cu privire la testarea comunicării despre COVID-19 arată că accentuarea riscului pentru ceilalți sau apelul la acțiuni prosociale pentru a evita răspândirea virsului sunt la efieicnte decât mesajele informative despre cum să eviți infectarea. 

Comunicarea informației în situații de criză

Psihologia comunicării rsicului evidențează principii de comunicare care sunt utile pentru comunicarea cu pacienții sau clienții despre pandemia COVID-19. Viteza, onestitatea și credibilitatea sunt importante. Practicienii pot să conștientizeze propria lot nesiguranță și empatie pentru dificultățile cu are oamenii se confruntă în situații de criză și să sublinieze importanța acțiunilor individuale de a echilibra anxietatea cu o doză de optimism. Lupta împotriva răspțndirii COVID-19 necesită informații din mai multe științe. Teorii și metode din științele comportamentale au un rol important. Testarea prin experimente este importantă pentru a maximiza beneficiul recomandărilor de modificare a comportamentală. 

Recomandări practice

• Promovați spălatul pe mâini prin combinarea unor campanii de conștientizare cu amorse comportamentale și utilizarea unor norme sociale. 
• Descurajarea atingerii feței nu este suficientă, modificați mediul fizic și social pentru a schimba acest comportament, de exemplu creeați noi norme de înlocuire a comportamentului prin atingeea feței cu mâneca de la haină sau cu un șervețel. 
• Ajutați oamenii să folosească rețele sociale online și să îți creeze routine care să îi ajute să contracareze efectele psihologice negative ale izolării sociale, dar oferiți și suport psihologic adițional. 
• Accentuați natura colectivă a problemei, evidențiați riscurile pentru cei mai vulnerabili pentr a promova comportamentul dorit și avertizați cu privire la comportamentele nedorite. 
• Echilibrați anxietatea persoanelor cu o doză de optimism cu privire la acțiunile individuale prin care putem să contracarăm răspândirea COVID-19. 

Dr. Irina Catrinel Crăciun