Thomas L. Webb, Department of Psychology, The University of Sheffield, the UK

Cum reușiți să vă țineți de scopul de a reduce consumul de zahăr sau de a pierde acele 10kg? Probabil că nu știți sau nu vreți să știți. În situații ca acestea, oamenii tind să se comporte ca un strut și să își ascundă capul în nisip pentru a evita informațiile care i-ar ajuta să monitorizeze progresul. Cercetările cu privire la această problemă de strut sugerează că oamenii adesea nu își monitorizează progresul (de exemplu pe cântar, să citească informațiile nutriționale de pe pachetele de mâncare). Asta se întâmplă pentru că dacă ne monitorizăm adesea ne scade stima de sine, de exemplu ne dăm seama că nu am slăbit sau că alimentele care ne plac au prea mult zahăr. Cu toate acestea, studiile arată că dacă ne monitorizăm progresul putem să indentificăm discrepanțele dintre starea actuală și cea ideală și să acționăm ca atare. Implcația este că dacă evităm să ne monitorizăm, nu putem să identificăm nevoia de a acționa și cele mai bune metode de intervenție. Problema struțului este deci o ocazie pentru psihologi (și pentru alții) de a ajuta oamenii să își monitorizeze progresul și să vadă care sunt beneficiile. NU este surprinzător faptul că am găsit dovezi că dacă îi încurajăm pe oameni să își monitorizeze progresul, atunci crește probabilitatea să își atingă scopurile în mai multe domenii de activitate. 

Monitorizarea presupune să ții cont de situația acutală (de exemplu cât zahăr ai consumat într-o zi, unde și când) și să compari cu un scop de referință (de exemplu maximum 6 lingurițe de zahăr pe zi). Acest lucru se poate realiza cu ajutorul unui jurnal sau o bucată de hârtie, dar și cu mijloace digitale care monitorizează progresul -ceea ce se numește acum “sinele cuantificat”. De exemplu, telefoanele pot să înregistreze câți pași facem, ceasurile ne spun cât de mult am dormit, și putem utiliza aplciații care scanează codul de bare de pe pachetele de mâncare pentru a vedea ce proprietăți nutritive au. Multe din aceste instrumente de ajută să fixăm un scop și să comparăm progresul spre acest scop. Utilizarea unor instrumente de monitorizare poate să ajute să identificăm când să acționăm cel mai bine. De exemplu, scanarea codurilor de bare de pe aliment ear putea să ne ajute dacă vrem să reducem consumul de zahăr și vrem să știm cât zahăr are un pahar de suc de portocale sau un bol de popcorn și să identificăm care sunt alternativele care au puțin zahăr. Monitorizarea poate să constituie baza unor intervenții de a ajuta oamenii să atingă scopuri legate de sănătate. Mai mult, există dovezi că monitorizarea este mai eficientă dacă este combinată cu tehnici care ajută oamenii să fixeze scopurile potrivite, care să ajute la monitorizarea progresului și să acționeze atunci când este identificată o nevoie (de exemplu planuri de tipul dacă atunci). 

Deoarece oamenii sunt adesea defencivi când vine vorba de schimbare (de exemplu sugerează că informația nu reflectă comportamentul lor obișnuit sau că instrumental de monitorizare este inacurat), tehnici psihologice de auto-afirmare (încurajarea oamenilor de a își afirma aspectele pe care le valorizează la sine) pot să ajute să își evalueze informațiile și implicațiile acestora. 

Recomandări practice

Monitorizarea progresului implică adesea doar identificarea unor metode de monitorizarea a comportamentului și a efectelor acestuia (de ex. O aplciație sau un jurnal) și să înceapă să o folosească. Dar, așa cum am menționat mai sus, oamenii adesea se ascund și nu monitorizează progresul spre atingerea scopului. De aceea, puteți să: 

• Îi ajutați să identifice ce să monitorizeze. De exemplu, dacă vor să slăbească, să își monitorizeze activitatea fizică, comportamentul alimentar, sau greutatea, circumferința taliei, sau o combinație a acestor indicatori. Studiile noastre sugerează că oamenii trebuie încurajați să monitorizeze cee ace vor să schimbe mai degrabă: comportamentul sau efectele acestuia sau ambele. 
• Ajutați oamenii să reflecteze cu privire la informațiile obținute prin automonitorizare. Studiile arată că strategiile de auto-afirmare previn ca oamenii să devină defensivi cu privire la informația primită. Dacă credeți că persoana va reacționa defensiv la monitorizarea comportamentului său sau a efectelor acestuia, atunci încurajați această persoană să se concentreze pe cee ace valorizează la sine (de exemplu că sunt o persoană bună, atentă) înainte de a monitoriza progresul pentru a-I determina să accepte informațiile. 
• Sprijiniți persoanele să facă schimbările sugerate de rezultatele monitorizării. Identificarea unor nevoi de intervenție și motivarea pentru schimbare sunt doar niște pași pentru a face schimbarea. Deoarece oamenii au poate nevoie să transforme bunele lor intenții în acțiuni, orferiți-le amorse ca planurile dacă-atunci care specifică unde, cum, și când să acționeze. De exemplu, cineva care identifică că mănâncă prea mult zahăr, poate să planifice “dacă iau micul dejun, atunci voi mânca fulgi de ovăz în loc de fulgi îndulciți”