Jane Ogden, University of Surrey, UK

Supraponderalitatea reprezintă o problem greu de abordat în cadrul consilierii. Unii pacienți s-au săturat să audă că ar trebui să “piardă în greutate”, de fiecare data când vin la clinică, indiferent de motivul pentru care au solicitat o consultație: o durere de gât, analize sau o posibilă problemă cardiacă. Uneori pacienții au fost stigmatizați o viață întreagă de către medici și cred că toată lumea vede doar masa lor corporală. Unii probabil nu s-au gândit niciodată la greutatea lor, și ar putea să se simtă insultați sau suprinși când li se prezintă problema supraponderalității. Alte persoane nu vor să audă acest mesaj și blochează informația. Aceștia din urmă se pot gândi “ce știii tu care ești slab\gras\prea tânăr\prea bătrân” sau “rezultatele științifice sunt mereu greșite”. A ridica problema supraponderalității presupune un management atent al “când”, “cum” și “ce” se spune unei persoane supraponderale.

Când …

Oamenii au adesea o capacitate nelimitată de a ignora ce li se spune. De aceea trebuie să găsim momentul potrivit să identificăm un “moment bun de învățare”. De exemplu atunci când apar simptome noi ca dificultățile de respirație, durerile articulare, diagnosticarea diabetului sau a presiunii arteriale, menționarea unui eveniment imminent ca pensionarea sau a unui aspect important care a devenit dificil cum ar fi urcatul scărilor sau legatul șireturilor. Aceste momente de învățare pot să facă persoanele să asculte cu atenție. Când pacientul ne semnalează un astfel de moment, trebuie să profităm și să vorbim despre kilogramele în plus.

Cum …

Aici lucrurile se complică! Să menționăm aspecte ca “gras”, “greutate”, “kilograme în plus”, “obezitate”? Să întrebăm mai degrabă dacă este în regulă să vorbiți despre supraponderalitate? Sau să abordați direct problema și să spuneți “trebuie să pierdeți în greutate”. Conform “psihologiei dietelor”, psihologii sunt adesea mai spreiați de acest subiect decât pacienții lor. Psihologii ar trebui să menționeze subiectul supraponderalității. Termenul de obezitate ar putea să șocheze, dar puțin șoc (nu prea mult) ar putea să ajute. Fiecare pacient sau psiholog este diferit și o consultație este o dinamică între două persoane. Prin urmare, pentru fiecare pacient în parte trebuie găsit un moment potrivit și o metodă potrivită. Mesajul trebuie transmis empatic. De exemplu: “nu știu dacă știați că kilogramele în plus pot să crească presiunea arterială” poate să introducă legătura între supraponderalitate și o problemă specific de sănătate. Sau dacă “pierdeți în greutate, puteți să vă ameliorați durerile de spate” poate să constituie o introducere bună pentru că face din piederderea în greutate o soluție. După ce ați introdus tema, ascultați cu atenție ce spune pacientul și adaptați-vă discursul. Acest lucru va ajuta relaționarea cu pacienții și aceștia vor reveni la consultații. Pentru mai multe informații, puteți să căutați cercetări pe tema “conversațiilor sănătoase” și cum să “faceți fiecare consultație să conteze”.

Ce spunem…

Dar ce se întâmplă mai departe? După introducere urmează pașii care determină succesul pentru pierderea în greutate. Acești pași ajută pacientul să realizeze că acele kilograme în plus sunt o problemă, să creadă că greutatea lor este direct relaționată cu comportamentele lor (de exemplu cu comportamente de risc dar nu cu genetica, hormonii, medicația sau guvernul- indiferent de ce cred). Persoana trebuie încurajată să schimbe ce face, să ajungă să aibă încredere în psihologi ca specialiști și să dorească să revină la consultații, și finalemente să fie ajutați să se pregătească pentru realziarea unor schimbări în viața lor. Pierderea în greutate este un scop de lungă durată. Este bine să conștientizăm pacienții cu privire la greutate ca problem. Dar acest lucru trebuie făcut “când”, “cum” și “despre ce”, în moduri în care ne asigurăm că va fi un process de lungă  durată și nu se va termina înainte de a începe.

Recomandări practice

• Când, cum și ce informții oferim este foarte improtant
• Alegeți cu grijă momentul- menționați tema greutății suplimentare într-un moment “propice pentru învățare”
• Potriviți-vă discursul nivelului de înțelegere al pacientului și nu vă temeți să abordați subiectul supraponderalității
• Încurajați pacienții să vadă care este rolul comportamentelor lor pentru menținerea supragreutății- dar faceți acest lucru cu compasiune și fără să învinovățiți pacienții.

Translated by Dr. Irina Catrinel Crăciun