Gerjo Kok, Maastricht University, the Netherlands; University of Texas at Houston, USA

O serie de campanii de sănătate publică își propun să modifice comportamentele, dar puține dintre acestea se bazează pe teorii și date empirice. Mai jos vom descrie cum se pot dezvolta intervenții din perspectiva psihologiei sănătății și prin ce diferă (de ce sunt mai bune) acestea decât intervențiile obișnuite.

Pașii intervenției

Planificarea intervențiilor presupune mai mulți pași. Acest lucru înseamnă că adesea facem doi pași înainte și unul înapoi. Fiecare pas clădește pe pașii anteriori, și dacă nu acordăm atenție unui pas facem greșeli sau luăm decizii greșite în altă etapă a procesulu de intervenție.

Așa numitul protocol Intervention Mapping (IM) presupune șase pași care ne ajută să planificăm intervenții bazate pe teorii și date empirice:

Pasul 1: Evaluarea nevoilor

În această etapă, se stabilește un grup care va planifica intervenția-include populația țintă, experții, cercetătorii și cei care vor implementa efectiv intervenția. Aceștia vor evalua problema, respectiv vor identifica cauzele comportamentale și de mediu și vor realiza un “modelul logic” al problemei. Mai jos se poate vedea o variantă simplificată a unui astfel de model pentru prevenția BTS/HIV.

Pasul 2: Identificarea obiectivelor

După ce problema a fost clarificată și cauzele identificate, se pot formula obiectivele. Această acțiune include determinarea factorilor comportamentali și de mediu (de exemplu factorii de decizie) care trebuie modificați pentru a rezolva problema. Așa cum se poate vedea în modelul logic de mai sus, pentru a promova utilizarea prezervativului în rândul adolescenților, intervenția trebuie să crească percepția riscului și eficiența percepută a prezervativelor pentru a reduce percepția riscului. Intervenția trebuie să influențeze partenerii direct în combinație cu dezvoltarea abilității de negociere a adolescenților. În funcție de normele sociale existente, trebuie facilitat accesul la serviciile de planning familial.

Pasul 3: Dezvoltarea intervenției

Se dezvoltă un o intervenție coerentă care include metode bazate pe teorie și aplicații practice de modificare a comportamentelor selectate. Se generează o temă a programului, componentele, scopul și secvențele intervenției.

IM distinge între tehnici de modificare comportametală care au fost dovedite eficiente și modificarea determinanților comportamentali sau de mediu.

De exemplu, percepția riscului poate să fie crescută prin folosirea unor scenario de risc. Auto-eficacitatea poate să fie îmbunătățită prin modelare și feedback.

Lobbyingul pot influența deciziile la nivel de sănătate publică.

Toate aceste metode necesită traducerea unor componente teoretice în aplicații practice. De exemplu, în cazul modelării: cel care învață se va indetifica cu un model, va observa cum acest model este recompensat, va vedea cum modelul are anumite abilități pentru acțiune.

Pasul 4: Dezvoltarea intervenției

Aceasta este etapa în care se dezvoltă intervenția propriu-zisă. Structura programului este îmbunătățită. Mesajele și materialele sunt generate, testate și produse. În exemplul de mai sus, campania olandeză Long Live Love a fost dezvoltată, implementată și dovedită a fi eficientă pentru a promova comportamentul sexual protejat la adolescenți.

Pasul 5: Implementarea planului

Se generează un program de implementare. Se identifică potențialii utilizatori ai programului, se specifică obiectivele de performanță și obiectivele de schimbare pentru utilizatori. Pentru exemplul de mai sus, intervenția se adresa elevilor de 14-15 ani. Implementarea intervenției țintea diseminarea în școli, adoptarea de către directorii școlilor și de către profesori, implementarea corectă de către profesori și adoptarea pe termen lung a intervenției în școli.

Pasul 6: Evaluarea eficienței planului

Dezvoltarea intervenției nu reprezintă finalul drumului. Este foarte important să evaluăm dacă intervenția și-a atins obiectivele (evaluarea eficienței) și dacă intervenția a fost implementată după plan (evaluarea procesului).

Activitățile de la pașii 5 și 6 trebuie să fie realizate cât de curând posibil în cadrul procesului de planificare. Informațiile culese la aceste evaluări pot să fie utilizate pentru a rafina și îmbunătății intervențiile, pentru a ne mișca flexibil între pașii procesului IM.

Concluzii generale

Planificarea intervențiilor de modificare comportamentală trebuie să:

(1) utilizeze teorii și date empirice

(2) aibă o abordare ecologică pentru a evalua problema (de sănătate) care stă la baza intervenției

(3) să se asigure că agenții din cadrul comunității și alte persoane cu putere de decizie vor fi implicate.

O persoană cu probleme de sănătate este aprte dintr-un system, la fel cum este și soluția problemei de sănătate. Prin urmare, implicarea diferitelor nivele ale sistemului poate să aducă beneficii, cunoștiințe, expertiză pentru proiect. Deasemenea, poate să îmbunătățească aplicabilitatea intervenției în contexte de viață reală și metodele de evaluare pentru eficiența intervenției.

Procese de bază

IM sugerează anumite “procese de bază”, acțiuni cheie de aplicare a teoriei și a datelor empirice: formulare întrebărilor, brainstorming pentru răspunsuri, evaluarea studiilor de specialitate, utilizarea teoriilor, identificarea nevoilor cercetării și formularea unei liste de răspunsuri.

Procesul de accesare și aplciare a teoriei este o provocare pentru care psihologii din domeniul sănătății sunt pregătiți. Căutarea de literatură pentru a găsi studii de specialitate va genera idei și concepte teoretice. Se poate utiliza de exemplu teoria comportamentului planificat pentru a schimba determinanții comportamentali și teoria auto-reglării comportamentale pentru a modifica comportamentul.

Recomandări practice

• fiecare grup care dezvoltă intervenții comportamentale trebuie să includă un expert în teorii comportamentale, de exemplu un psiholog din domeniul sănătății
• teoriile și datele empirice trebuie folosite în procesul de dezvoltate al intervențiilor comportamentale. Se recomandă o abordare sistematică care ajută la creșterea popularității intervenției
• planificarea intervențiilor comportamentale este un proces ce presupune mai multe etape unde fiecare etapă se dezvoltă din cele anterioare. Protocolul IM ghidează acest proces.
• ‘Procesele de bază’ ajută psihologii să găsească răspunsuri teoretice la întrebările legate de planificare.
• foarte importante pentru planificarea intervenției sunt identificarea determinanților comportamentali, înțelegerea parametrilor teoretici care fac modificarea comportamentală posibilă, și implementarea intervenției conform planului stabilit.

Translated by Dr. Catrinel Crăciun