{"id":1197,"date":"2019-01-14T13:23:07","date_gmt":"2019-01-14T13:23:07","guid":{"rendered":"http:\/\/practicalhealthpsychology.com\/?p=1197"},"modified":"2025-11-04T14:28:37","modified_gmt":"2025-11-04T14:28:37","slug":"motivation-and-the-first-steps-toward-physical-activity","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/practicalhealthpsychology.com\/ro\/2019\/01\/motivation-and-the-first-steps-toward-physical-activity\/","title":{"rendered":"Motiva\u021bia \u0219i primii pa\u0219i spre activitatea fizic\u0103 regulat\u0103"},"content":{"rendered":"

Keegan Knittle, University of Helsinki, Finland <\/strong><\/h3>\n

Iat\u0103 o poveste cu care ne \u00eent\u00e2lnim des: o persoan\u0103 care ar beneficia de pe urma activit\u0103\u021bii fizice regulate vine la clinic\u0103. Discut\u0103m despre greadul lor de activtiate sau inactivitate fizic\u0103 \u0219i la final persoana spune c\u0103 nu este motivat\u0103 sa se schimbe. Ce putem face noi ca speciali\u0219ti? Cum putem s\u0103 motiv\u0103m pe cineva s\u0103 ia \u00een considerare modificare comportamentului? Cum putem s\u0103 \u00eei ajut\u0103m s\u0103 treac\u0103 de la bune inten\u021bii la activitate?<\/p>\n

<\/p>\n

Persoanele nemotivate sunt adesea bombaradate cu informa\u021bii despre beneficiile activit\u0103\u021bii fizice. Clinicienii vor sf\u0103tui persoanele s\u0103 devin\u0103 mai active, \u0219i poate vor uita s\u0103 \u00eentrebe despre preferin\u021bele de exerci\u021biu fizic ale persoanei \u00een cauz\u0103. Chiar dac\u0103 aceste informa\u021bii sunt utile \u0219i bineinten\u021bionate, nu vor produce schimb\u0103ri majore. De fapt, studiile arat\u0103 c\u0103 dac\u0103 26 de persoane inactive primesc sfaturi despre activitate, \u0219ansele sunt crescute ca doar una dintre aceste persoane s\u0103 ating\u0103 nivelul dorit de activitate fizic\u0103.<\/p>\n

Al\u021bi clinicieni \u00eencearc\u0103 s\u0103 constr\u00e2ng\u0103 spun\u00e2nd lucruri ca “trebuie s\u0103 v\u0103 modifica\u021bi comportamentul, trebuie s\u0103 ac\u021biona\u021bi ACUM!” Aceste metode pot avea efectul contrar \u0219i s\u0103 creasc\u0103 rezisten\u021ba la schimbare. \u00cen situa\u021bii extreme, clinicienii pot chiar s\u0103 sperie persoana pentru ca aceasta s\u0103 se schimbe. De exemplu le enumer\u0103 pericolele associate cu refuzul de a modifica comportamentul. Eforturile de a speria persoana pentru a-\u0219i modifica comportamentul sunt adesea total ineficiente. Acestea pot s\u0103 fie utile doar dac\u0103 persoana \u00een cauz\u0103 crede c\u0103 poate s\u0103 se schimbe. Deci \u00eentrebarea r\u0103m\u00e2ne: care sunt cele mai bune metode de a ajuta o persoan\u0103 s\u0103 creasc\u0103 nivelul de activitate fizic\u0103?<\/p>\n

\u00cen 2018, grupul nostru de cercetare a publicat o meta-analiz\u0103 care a \u00eencercat s\u0103 g\u0103seasc\u0103 un r\u0103puns la aceast\u0103 \u00eentrebare. Am analizat peste 100 de interven\u021bii de promovare a activit\u0103\u021bii fizice \u0219i am identificat tehnicile pe care le-au folosit. Am \u00eencercat s\u0103 identific\u0103m tehnicile care duc la cre\u0219terea motiva\u021biei pentru exerci\u021biile fizice. Rezultatele au eviden\u021biat dou\u0103 grupuri de tehnici de modificare comportamental\u0103 care cresc motiva\u021bia.<\/p>\n

Primul grup const\u0103 \u00een tehnici de auto-reglare comportamental\u0103. Conform analizelor noastre, tehnicile de auto-reglare (i.e. auto-monitorizarea activit\u0103\u021bii fizice, feedback pentru performan\u021b\u0103, stabilirea de scopuri, planuri de ac\u021biune \u0219i strategii de rezolvare de probleme pentru a dep\u0103\u0219i barierele) au avut un efect asupra motiva\u021biei. Mai mult, interven\u021biile care au folosit auto-reglarea \u00eempreun\u0103 cu o alt\u0103 tehnic\u0103 de cre\u0219tere a motiva\u021biei au fost mai eficiente dec\u00e2t alte interven\u021bii. Studiile anterioare arat\u0103 c\u0103 tehnicile de auto-reglare sunt importante pentru modificarea comportamentelor (de ex. Pentru exerci\u021biul fizic, diet\u0103, fumat). La fel,\u00a0 studiul nostru demonstreaz\u0103 c\u0103 tehnicile de auto-reglare comportamental\u0103 sunt importante. Prin urmare, acestea pot s\u0103 ajute oamenii s\u0103 devin\u0103 mai activi \u0219i s\u0103 fie mai motiva\u021bi.<\/p>\n

Al doilea grup const\u0103 \u00een tehnici cu privire la participarea la ore de exerci\u021biu fizic, de exemplu instructaj referitor la cum s\u0103 fac\u0103 un anumit exerci\u021biu, demonstra\u021bii practice, \u0219i oportunit\u0103\u021bi de \u00eenv\u0103\u021bare a noilor exerci\u021bii fizice. Interven\u021biile care au folosit aceste tehnici \u0219i cele care erau oferite personal, au dus la cre\u0219terea motiva\u021biei pentru acitvitatea fizic\u0103. Acest lucru se datoreaz\u0103 \u0219i suportului social primit de la antrenori, sau de la ocaziile de compara\u021bie social\u0103, ocazii de a se sim\u021bi bine cu al\u021bi participan\u021bi la orele de exerci\u021bii fizice. Poate c\u0103 idea de a merge la ore de exerci\u021bii fizice este dificil\u0103 pentru o persoan\u0103 inactiv\u0103 dar exist\u0103 posibilitatea c\u0103 dac\u0103 decide s\u0103 particie, acest lucru \u00eei va cre\u0219te motiva\u021bia.<\/p>\n

\u00cen concluzie, nu exist\u0103 o tehnic\u0103 100% eficient\u0103 pentru a motiva pe cineva s\u0103 fie mai active fizic. Dar cercet\u0103rile noastre arat\u0103 c\u0103 dac\u0103 cre\u0219tem auto-reglarea \u0219i \u00eencuraj\u0103m participarea la ore de exerci\u021bii fizice, vom face primii pa\u0219i spre schimbare. Data viitoare c\u00e2nd ave\u021bi un pacient care ar putea s\u0103 beneficieze de pe urma unor exerci\u021bii fizice, \u00eencerca\u021bi una din metodele de mai jos. Poate c\u0103 vor func\u021biona la unele persoane, poate la altele nu vor func\u021biona, dar m\u0103car vor oferi c\u00e2teva tehnici motiva\u021bionale \u00een plus. Success la motivare!<\/p>\n

Recomand\u0103ri practice<\/p>\n

    \n
  1. Monitorizarea.<\/strong> Cere\u021bi persoanei s\u0103 \u00ee\u0219i monitorizeze activitatea fizic\u0103 cu o aplica\u021bie, un dizpozitiv de monitorizare sau un jurnal. Oferi\u021bi o list\u0103 cu metode de auto-mnitorizare comportamental\u0103 de unde s\u0103 poat\u0103 allege pe cea care li se potrive\u0219te.<\/li>\n
  2. Verifica\u021bi.<\/strong> Persoana s\u0103 verifice auto-monitorizarea pentru a vedea dac\u0103 este a\u0219a de active cum credea \u0219i s\u0103 identifice care sunt momentele \u00een care ar avea timp pentru sport sau activitate fizic\u0103.<\/li>\n
  3. Stabili\u021bi un scop \u0219i face\u021bi planuri. <\/u><\/strong>Persoana s\u0103 formuleze scopuri realiste pentru realizarea de exerci\u021bii fizice pornind de la activitaea pe care o realizeaz\u0103 \u00een present (vezi pasul 1 \u0219i 2) \u0219i s\u0103 fac\u0103 un plan cum unde \u0219i cum s\u0103 realizeze scopul.<\/li>\n
  4. \u00cencepe\u021bi! <\/strong>\u00a0Oferi\u021bi persoanelor o list\u0103 de activit\u0103\u021bi fizice posibile care se pot realiza \u00eentr-o form\u0103 organizat\u0103 cum ar fi cursuri, grupe de sport, \u0219i ajuta\u021bi persoanele s\u0103 aleag\u0103 ce li se potrive\u0219te. \u00cenceputul este greu \u0219i este bine s\u0103 con\u0219tientiza\u021bi acest fapt, dar \u00eencuraja\u021bi persoanele s\u0103 \u00eenceap\u0103 pentru a se sim\u021bi mai motivate!<\/li>\n
  5. Focaliza\u021bi-v\u0103 pe motiva\u021bie! <\/strong>\u00a0Spune\u021bi persoanelor c\u0103 este normal s\u0103 nu se simt\u0103 motivate, dar c\u0103 cercet\u0103rile arat\u0103 c\u0103 aceste strategii de cre\u0219tere a motiva\u021biei sunt eficiente \u0219i ajut\u0103 la cre\u0219terea nivelului de activitate fizic\u0103.<\/li>\n<\/ol>\n

    \u00a0<\/em><\/strong><\/p>\n

    [Tradus de Dr Irina Catrinel Cr\u0103ciun]<\/em><\/strong><\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

    By Keegan Knittle, University of Helsinki, Finland Here\u2019s a familiar story from primary care: an individual who would clearly benefit from more physical activity comes into the clinic. We discuss their physical (in)activity, and in the end, the person says […]<\/p>\n","protected":false},"author":1,"featured_media":1216,"comment_status":"closed","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"_et_pb_use_builder":"","_et_pb_old_content":"","_et_gb_content_width":"","_monsterinsights_skip_tracking":false,"_monsterinsights_sitenote_active":false,"_monsterinsights_sitenote_note":"","_monsterinsights_sitenote_category":0,"_uf_show_specific_survey":0,"_uf_disable_surveys":false,"footnotes":""},"categories":[25,27,24],"tags":[],"class_list":["post-1197","post","type-post","status-publish","format-standard","has-post-thumbnail","hentry","category-goal-setting","category-motivation","category-self-regulation"],"translation":{"provider":"WPGlobus","version":"3.0.2","language":"ro","enabled_languages":["en","id","my","bg","zh","hr","cz","da","de","es","fr","gr","he","it","ja","kr","lv","lt","hu","nl","no","pl","pt","ro","ru","sk","sr","fi","sv","tr","uk"],"languages":{"en":{"title":true,"content":true,"excerpt":false},"id":{"title":true,"content":true,"excerpt":false},"my":{"title":true,"content":true,"excerpt":false},"bg":{"title":true,"content":true,"excerpt":false},"zh":{"title":true,"content":true,"excerpt":false},"hr":{"title":false,"content":false,"excerpt":false},"cz":{"title":true,"content":true,"excerpt":false},"da":{"title":true,"content":true,"excerpt":false},"de":{"title":true,"content":true,"excerpt":false},"es":{"title":true,"content":true,"excerpt":false},"fr":{"title":true,"content":true,"excerpt":false},"gr":{"title":true,"content":true,"excerpt":false},"he":{"title":true,"content":true,"excerpt":false},"it":{"title":true,"content":true,"excerpt":false},"ja":{"title":false,"content":false,"excerpt":false},"kr":{"title":false,"content":false,"excerpt":false},"lv":{"title":true,"content":true,"excerpt":false},"lt":{"title":true,"content":true,"excerpt":false},"hu":{"title":false,"content":false,"excerpt":false},"nl":{"title":true,"content":true,"excerpt":false},"no":{"title":false,"content":false,"excerpt":false},"pl":{"title":true,"content":true,"excerpt":false},"pt":{"title":true,"content":true,"excerpt":false},"ro":{"title":true,"content":true,"excerpt":false},"ru":{"title":true,"content":true,"excerpt":false},"sk":{"title":true,"content":true,"excerpt":false},"sr":{"title":false,"content":false,"excerpt":false},"fi":{"title":true,"content":true,"excerpt":false},"sv":{"title":false,"content":false,"excerpt":false},"tr":{"title":true,"content":true,"excerpt":false},"uk":{"title":true,"content":true,"excerpt":false}}},"aioseo_notices":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/practicalhealthpsychology.com\/ro\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/1197","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/practicalhealthpsychology.com\/ro\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/practicalhealthpsychology.com\/ro\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/practicalhealthpsychology.com\/ro\/wp-json\/wp\/v2\/users\/1"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/practicalhealthpsychology.com\/ro\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=1197"}],"version-history":[{"count":21,"href":"https:\/\/practicalhealthpsychology.com\/ro\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/1197\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":4614,"href":"https:\/\/practicalhealthpsychology.com\/ro\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/1197\/revisions\/4614"}],"wp:featuredmedia":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/practicalhealthpsychology.com\/ro\/wp-json\/wp\/v2\/media\/1216"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/practicalhealthpsychology.com\/ro\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=1197"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/practicalhealthpsychology.com\/ro\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=1197"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/practicalhealthpsychology.com\/ro\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=1197"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}