Ce se întâmplă cu medicamentele când ele ajung acasă?

Posted on Posted in Medication adherence

Text de Kerry Chamberlain, Massey University, Auckland, New Zealand

Ce fac oamenii cu medicamentele după ce le aduc acasă? Surprinzător de puține cercetări au abordat acest subiect deși majoritatea medicamentelor sunt consumate acasă, sub controlul pacientului. Medicamentele cu prescripție sunt oarecum monitorizate, dar după ce rețeta a fost colectată, se presupune că pacienții iau medicația așa cum ea a fost prescrisă. Oamenii au acces și la multe medicamente fără rețetă (de ex. Analgezice), medicații alternative (ex. Homeopatice) și alte produse care nu sunt în mod evident medicamente (de ex. Supimentele alimentare). Cu toate acestea, trebuie luat în considerare faptul că accesul la medicație diferă mult de la o țară la alta.

Medicamentele de toate felurile sunt obiecte sociale compelxe, și este greșit să le considerăm doar ca produse medicale care sunt eficiente pentru a trata bolile și care trebuie luate după o prescripție medicală. Medicamentele au efecte care depind de doza în care sunt consumate. Unele (de ex. Paracetamolul) au un index terapeutic larg (sunt ușor de tolerat în multiple dozaje) pe când altele (de ex. Levothyroxina) au un indice terapeutic scăzut ( mici diferențe de dozaj pot cauza probleme, reacții adeverse). Toate medicamentele pot avea efecte secundare, unele minore care nu sunt observate de majoritatea utilizatorilor, altele majore au chiar potențial grave. În timp ce medicamentele au efecte diferite, oamenii diferă și ei în ceea ce privește toleranța la medicamente. Toleranța la medicație poate să se schimbe în timp, mai ales după consumul repetat al unui medicament.

Există studii care arată că doar aproximativ jumătate din medicamente sunt consumate așa cum au fost prescrise. Acest fapt are mai multe motive ca de exemplu experiențierea unor efecte secundare, temeri legate de dezvoltarea unei dependențe, credințe despre boală, medicație și tratamente în general. De aceea este important să știm ce înțeleg oamenii despre medicație în viața lor de zi cu zi. Am realizat o cercetare în care am inclus 55 de participanți din orașe din Noua Zeelandă. Ne-a interest să știm care este aderența lor la tratament și le-am cerut să descrie practicile lor legate de consumul de medicamente. Astfel am putut să ne facem o idee despre unde își țin medicamentele acasă și să obținem informații despre toate medicamentele pe care le aveau la domiciliu.

Printre rezultate:

  • La domiciliu se regăseau o serie de medicamente de la cele cu rețetă, la cele fără rețetă și medicină alternativă. Acestea erau distribuite în toată casa. Locația lor era organizată în funcție de importanța lor pentru utilizator. Medicația pentru toată familia era pusă central (bucătărie sau camera de zi), medicația personală în spații private (baie, dormitor) și alte medicamente mai puțin importante depozitate în debarale sau pod. Acest amplasament reflect relația de familie și practicile medicale din familie/ de acasă.
  • Oamenii înțeleg și utilizează medicamentele în moduri diferite, de la rezistență față de uz la diferite forme de complianță la tratament. Participanții își reglau consumul de medicamente în funcție de tipul de medicație și de boală
    • Unii erau atenți la antibiotice “nu îmi place să iau antibiotic…antibioticele trebuie luate în situații de urgență”.
    • Cei care luau medicație psihotropă reduceau dozele datorită efectelor secundare și a dependenței “vroiam să funționez normal, să fiu un om normal, un membru normal al societății…ca să fiu așa am renunțat la medicație”.
    • Cei care foloseau produse de medicină alternative erau foarte rezistenți la medicația clasică “mai bine aștept să îmi treacă, fac orice numai să nu iau medicamente”.
    • Alții modificau dozele în funcție de simptome “mi s-a prescris o doză mai mare, dar am decis să încerc pe cât posibil să iau o doză mai mică”.

 

  • Consumul de medicamente era reglat de valoarea și statutul medicamentelor în societate. Medicamentele pot produce un dezechilibru când teama și anxietatea sunt crescute de reclamele la medicamente care invocau lipsa controlului sau lipsa de naturalețe. Pe de altă parte, medicamentele pot să confere un echilibru când sunt văzute ca un factor care restabilește ordinea și controlul. Medicamentele invocă și moralitatea. Ele sunt văzute ca un rău necesar, care necesită atenție cu privire la consumul lor sau atunci când consumul implică o boală care e văzută ca fiind imorală sau o persoană este stigmatizată din cauza bolii. Aceste situații creează niște indentități care trebuiesc gestionate.

 

În loc să privim consumul de medicamente ca fiin irațional sau neinformat, argumentăm că acesta are o logică personal, data de o farmacologie de simț comun. Astfel, perspectiva pacientului asupra medicației este situată atât în motivul pentru care trebuie luată medicația (diagnosticul medical) cât și în narațiunea personal asupra sănătății. Farmacologia de simț comun influnețează practicile de consum de medicamente la domiciliu și oferă o nouă perspectivă asupra înțelegerii consumului de medicamente. Medicamentele luate la domiciliu au o viață socială proprie.

 

Recomandări

 

  • Psihologii din domeniul sănătății trebuie să înțeleagă că, consumul de medicamente reprezintă o practică social și să o abordeze dintr-o perspectivă socială asupra aderenței la tratament nu doar una biomedicală.
  • Utilizarea medicamentelor poate să fie înțeleasă mai bine în contextul temporal și spatial al practicilor domestice din viața cotidiană. Psihologia sănătății care dorește să intervină să modifice practicile de uz al medicamentelor trebuie să înțeleagă și să discute aceste practice și să ofere sfaturi cu privire la contextul social care influențează consumul cotidian de medicamente al pacienților.
  • Psihologii din domeniul sănătății trebuie să discute deschis despre consumul de medicamente cu pacienții și să identifice recomandările medicale în relatările pacienților despre boala lor, despre cum văd ei medicația și importanța acesteia, cum pot să fie incluse practicile de consum de medicamente în viața de zi cu zi.

 

Translated by [Dr. Irina Catrinel Craciun]