Teama este un consilier prost

Fear is a bad counsellor

Dr Gjalt-Jorn Peters, Open University, Netherlands

 

Inducerea fricii este o strategie adesea utilizată pentru a modifica comportamentul.

De exemplu, inducerea fricii este folosită ȋn imaginile de pe pachetele de ţigări, campanii care promovează utilizarea centurii de siguranţă sau cele care descurajează abuzul de substanţe.

In ciuda popularităţii acestor metode de inducere a fricii, cercetările ne arată că cel mai bun mod de a modifica comportamentul este conştientizarea sau educaţia.

Cum este posibil? Oamenii ar trebui să se teamă de lucrurile care le afecteaza sănătatea, nu?

Cu siguranţă cei care cunosc riscurile, nu ar fuma, conduce fără centura de siguranţă sau lua droguri! Sau nu….

Atracţia fricii

Un motiv pentru care inducerea fricii este folosită ȋn sănătatea publică este acela că adesea oamenii cred că ştiu cum se comportă ceilalţi. Oamenii cred că ce ȋi ȋmpiedică pe ei să facă lucruri periculoase, ȋi va ȋmpiedica şi pe ceilalţi “Dacă oamenii cunosc riscurile…”

Desigur riscurile asociate comportamentelor nesănătoase sunt deja frecvent communicate ȋn media, ȋn şcoli sau prin reţele sociale. Oare aceste campanii nu au fost receptate? Oare mesajele nu sunt suficient de puternice?

Ideea este că un mesaj confrontativ sau ȋnfricoşător ȋi va face pe oameni să se simtă lipsiţi de apărare ȋn faţa comportamentelor de risc şi se vor gândi de două ori ȋnainte să fumeze sau să se drogheze. Desigur dacă oamenii sunt intrebati ce functionează pentru a-i opri de la comportamente de risc, mulţi vor răspunde că teama i-ar opri.

Cu toate acestea, se ştie că această idee este greşită: oamenii nu ȋnteleg intotdeauna de ce se comportă ȋntr-un anumit fel. Este util să ȋntrebi populaţia ţintă de ce face (sau nu face) ceva. Totuşi, oamenii nu sunt experţi ȋn modificarea comportamentală, şi responsabilitatea nu trebuie să le fie plasată lor.

Pe lângă atracţia intuitivă pentru comunicarea ameninţătoare, un alt motiv pentru popularitatea acestiea este percepţia lipsei de alternative. Nu toţi cei care dezvoltă intervenţii sau de la agenţiile publicitare urmează protocoale cum ar fi Intervention Mapping sau consultă listele de metode de moficare comportamentală. Este de ȋnţeles că aceştia folosesc teama şi ameninţările pentru a promova sănătatea, pentru că sunt uşor acesibile şi bazate pe “simţul comun”. Dar unde apar problemele?

 

Nimic de temut decât teama ȋnsăşi

Problema este că oamenii nu se comportă ȋntotdeauna raţional şi din punct de vedere evoluţionist nu suntem “concepuţi” pentru majoritatea lucrurilor pe care le facem azi.

Un lucru pe care oamenii ȋl fac bine este să işi menţină o imagine de sine pozitivă. Si o strategie este aceea de a ne distorsiona percepţiile pentru a realiza acest lucru.

Chiar dacă ȋn principiu ne interesează informaţiile despre riscuri, dacă circumstanţele nu sunt bune, oamenii vor ignora informaţiile legate de risc. Pentru comportamente uşoare, acest lucru nu este problematic. Dacă vrei ca oamenii să nu mănânce carne curdă, acest lucru nu va fi greu de realizat. Este mult mai dificil să schimbi comportamente unde percepţia sinelui joacă un rol.

Renunţarea la fumat este notorie ȋn acest sens! Majoritatea fumătorilor vor să renunţe. Când oamenii cred ca nu pot să evite o ameninţare, imaginea lor de sine este ameninţată. Nu este amuzant să faci ceva nociv şi să fii conştient de toate riscurile implicate. De aceea, oamenii au metode de a evita conştientizarea.

 

Când nu au ȋncredere că pot să evite ameninţarea, vor reacţiona defensiv pentru a-si apăra imaginea de sine, fie prin minimalizarea riscurilor implicate sau prin focalizarea pe alte aspect pozitive ale imginii de sine. De exemplu, o vor aminti pe bunica lor care a fumat toată viaţa două pachete pe zi şi este in continuare sănătoasă (“fumatul nu este aşa de periculos”). Sau vor explica că merg la sală de cinci ori pe săptămână sau mănânca broccoli ȋn fiecare zi (“sunt o persoană sănătoasa”).  Aceste reacţii defensive ajută oamenii să menţină o imagine de sine pozitivă care le permite să adopte ȋn continuare comportamentul de risc.

Această dinamică a fost studiată de mai bine de 60 de ani. Cu toate acestea, problema este controversată. Pentru a rezolva controversa, echipa noastră de cercetatori a evaluat critic cercetările in domeniu. Pe de o parte de ce funcţionează inducerea fricii şi pe de altă parte de ce alte studii (congruente cu teoria psihologică) arată că nu funcţionează.

Literatura de specialitate arată că inducerea fricii modifică comportamentul doar atunci când se asociază cu intervenţiile care cresc ȋncreaderea indivizilor ȋn abilitatea lor de a elimina ameninţarea.

Cu alte cuvinte, doar când oamenii aveau ȋncredere că pot elimina ameninţarea, merită să ȋi ameninţi. Când oamenii nu au ȋncredere că pot să işi modifice comportamentul sau să evite o ameninţare şi erau ameninţati, mesajele de inducere a fricii erau ineficiente. Mai mult, efectul lor era chiar opus celui dorit.

Dar dacă inducerea fricii nu modifică comportamentul, atunci ce o poate face?

 

Recomandări practice  

  • Când incercăm să modificăm comportamentul, trebuie să determinăm care sunt cauzele comportamentului. Percepţia riscului, normele sociale sau lipsa competentelor?
  • Apoi trebuie identificate metodele de a modifica aceste cauze (a se vedea lista extinsă si ghidurile practice)
  • Dacă folosiţi inducerea fricii, aveţi grijă ca:
  • fie populaţia ţintă este increzatoare că pot adopta comportamentul dorit (auto-eficacitate crescută) sau
  • intervenţia are mai multe componente eficiente care cresc auto-eficacitatea

 

Translated by Dr Catrinel Craciun